Depresie de weekend

Ce-aţi făcut în ultimii cinci ani?

Că m-a regularizat iar EON-ul sau că m-or fi convins băieţeii cei mari şi tari; că m-ar fi afectat AMR-ul ăsta fără sfârşit sau că m-au doborât pregătirile de botez şi cumătrie - nu ştiu, dar cert e că am căzut în prăpastia disperării, ca să citez un coleg de şcoală primară:

"prăpastia tăcerii..." 

(n.r. făcuse tema cu maică-sa, of course, dar ne-am udat toţi instant, inclusiv învăţătoarea)




1. Că, ca să, or fi, totuşi, dar, de, mai ales, gen, tot, deh, no, dacă, după...
Stilistică de că-ca-totuşi pentru ce?

2. Link exchange, blogroll, link-ping, mi-o puteţi contacta, Zelist...
Lăsaţi, lăsaţi... Mii de scuze, oricum!

3. Follow me, like to share...
Sunt doar statistici înşelătoare. Lumea intră, priveşte, zâmbeşte şi pleacă.

4. Zeu bun, Veta fiică-mii, schimbare de sex, întâmplări casnice, de-ale grupului, să ne dăm blogări, scutece, poiana lui Iocan, supt şosete A-lister, muci în batistă...
Minciuni cât casa, în nici un caz nevinovate, urmate de flegme contra vântului. Astea au tendinţa să se-ntoarcă înspre iniţiator.

5. Prieteni virtuali blogosferici fără duşmani şi viaţă fără de moarte...
Nu mi-a plăcut niciodată de Ispirescu, de relaţiile virtuale ce să mai zic?

Poate că am nevoie de o pauză.

Zi-le, Corina:

Să-i amintiţi, vă rog frumos, adresa mea
Când vă-ntâlniţi... cu feeericirea. 
Blog de furăciuni, Gabi Rotaru punct ro. 
O mai aştept şi... mai speeer.

  ***