 |
| Like father, like son |
"Iar m-a borât ăsta! - mi-am zis cu năduf simţind cum îmi îngheaţă instantaneu o pată pe piept.
Dacă fac pneumonie?!
Ei şi ce! Ce dacă fac? În loc să trag ca boul la jug, o să stau în pat şi o să beau ceai cu antibiotice.
O fi contagioasă pneumonia asta? Şi mai bine! Mă duc să stau la mama...
Ea îmi aduce tot timpul mâncarea la pat, să nu care cumva să se obosească băiatul mamei."
***
Ieri s-a pişat pe mine în timp ce-l schimbam de pempărs...
Cuculeţul se ridică prin surprindere şi imediat ţâşneşte din el un jet elipsoidal, cu o traiectorie imposibil de prevăzut.
M-am uitat urât la el şi am urlat: "Bă, băiatule, bă! Tu ştii cine sunt eu, bă?".
Mi-am dat seama că nu ştie, mai ales că a reuşit nu-ş'-cum dracu' să se pişe singur pe faţă.
Vorba Elei, acum e prost...
"Sunt tac-tu, bre, las' că vezi tu când creşti mai mare..." - am mormăit mai mult pentru mine, în timp ce îl ştergeam pe faţă cu ser fiziologic.
***
De colici am scăpat uşor.
Dacă aş fi ştiut de Alinan şi la primul copil, scăpam de multe nopţi albe...
Să-i dea Dumnezeu sănătate lu' ăla care-a scos chestia asta pe piaţă, doişpe picături înainte de fiecare masă şi scapi fără urlete.
În schimb, de cur roşu de maimuţă n-am scăpat încă.
Îl spălăm cu apă plată fără clor, îl uscăm bine-bine, după care îi suflăm în cur, la propriu; la un moment dat i-am schimbat marca de pempărşi, după care l-am lăsat numai în pelincă; am cumpărat absolut toate cremele posibile, cu zinc, cu gălbenele, cu bepantene, cu de toate şi el - nimic!
***
Dacă mai pun la socoteală câte un bax de pempărşi la trei zile, e lesne de înţeles de ce-am intrat în faliment.
L-am sunat pe Cumătrul cel Mare:
- Ai să-mi împrumuţi un milion?
- Până când?
- Până când nu-ţi f*t una!
Ei, bineînţeles că nu i-am zis asta, dar a fost el, cumătrul meu, drăguţ să-mi amintească bancul.
A umblat la puşculiţa de la Italia şi ne-a omenit, săracul...
P.S. Acum avem destul de primit invitaţi în uichend, sperăm că de data asta o s-o lase ăla micu' şi pe nevastă-mea să socializeze.
***
